Curaj

Am avut curaj, dragul meu, sigur că am avut curaj. Da, am avut curaj cu fiecare bărbat care a venit cu banii strânși în pumn și mi i-a pus în mână. Cu tine n-am avut curaj. Pe tine te-am iubit. Și o să te iubesc și o să plâng în fiecare noapte că n-am avut curaj.
Dormeai și aș fi vrut sa te ating. De mult, de foarte de mult voiam să-ți mângâi ochii. Stăteam în pat, cu mâna lipită de a ta, nemișcată ca să nu-ți tulbur somnul, nemișcată privindu-te, nemișcată ținându-mi respirația și tot ce îmi doream era să îți ating ochii cu degetele, să ți-i sărut încet, să-ți dau toată iubirea, să ți-o trimit ca să ți-o amintești într-o noapte, când eu voi fi plecat, să o știi, pentru că iubirea mea era prea multă, prea grea, prea frumoasă.
N-am avut curaj. Mi-a fost prea teamă că o să te trezești și o să râzi de cât de stupidă sunt. A fost o dată. N-am avut curaj.
Te iubesc.2018-10-02 18.11.05

Reclame

Un gând despre „Curaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s